Geoană a încercat să-l ţină la distanţă pe Băsescu, când n-a mai putut aproape că a strigat „nu da la operaţie”, în vreme ce Băsescu şi-a continuat hărţuiala, fără să se forţeze să fie lovească decisiv. A dat „capace”, şuturi în fund, atent fiind mai mult la admiraţia pe care a stârnit-o în public, inclusiv în rândul susţinătorilor lui Geoană (care mi-au părut destul de dezamăgiţi de prestaţia acestuia) decât la adversarul său. Toate încercările de umanizare şi coolizare (ştiu că nu există acest cuvânt) pe care staff-ul lui Geoană le-a exersat în timpul campaniei n-au făcut doi bani în faţa instinctelor de prădător ale lui Traian Băsescu.
Marea “dezbatere”